Cumpărările de bunuri şi servicii de către o entitate economică, de la furnizori generează datorii care, de regulă se sting prin plata contravalorii bunurilor şi serviciilor achiziţionate. După modul de decontare a datoriilor comerciale există:
🗒️ datorii provenite din cumpărări pe credit comercial, care se achită prin instrumentele obişnuite de plată (chitanţă, bon fiscal, ordin de plată);

🗒️datorii provenite din cumpărări pe credit cambial, care presupune că decontarea se face prin intermediul efectelor de comerţ (cec, bilet la ordin, cambie).

Contabilitatea datoriilor comerciale se conduce cu ajutorul grupei de conturi 40

"Furnizori şi conturi asimilate". detaliată pe următoarele conturi operaţionale:

🗒️ 401 "Furnizori"

🗒️403 "Efecte de plătit"

🗒️ 404 "Furnizori de imobilizări"

🗒️ 405 "Efecte de plătit pentru imobilizări"

🗒️408 "Furnizori facturi nesosite"

🗒️ 409 "Furnizori – debitori", respectiv-

🗒️ 4091 "Furnizori-debitori pentru cumpărări de bunuri de natura stocurilor"

🗒️ 4092 "Furnizori-debitori pentru prestări de servicii"

🗒️ 4093 "Avansuri acordate pentru imobilizări corporale"

🗒️ 4094 "Avansuri acordate pentru imobilizări necorporale"

Toate conturile din grupa 40 "Furnizori şi conturi asimilate" sunt conturi cu funcţia contabilă de pasiv, cu excepţia contului 409 "Furnizori – debitori", cu cele patru conturi operaţionale de gradul II, care au funcţia contabilă de activ.